"Uitaţi-vã popoare, toţi câţi puteţi vedea,
 De este vreo durere, cum e durerea Mea:
 De Cer, de mântuire, nici gând sã-i fie dor,
 Nesocotindu-Mi harul, se pierde-al Meu popor!

 E multã vorbãrie şi sfetnici sunt destui,
 Dar sfeşnicul, de pildã, nu e la locul lui!
 Şi-i ţin departe încã, pe fiii lui Moab,
 C-al Meu popor se teme şi e atât de slab!"

E-apostazie cruntã şi mulţi creştini îşi vând
Altarul lor de aur, pe unul de pãmânt;
Şi-l tencuiesc cu smoalã, şi jertfe-aduc pe el,
Da-şi ascuţesc şi limba şi spada de oţel.

Confuzia e mare... sunt mulţi ce zic cã-s sfinţi
Dar aruncând dispreţul spre fraţi şi spre pãrinţi;
Spre cei mai mari ca dânşii, şi spre conducãtori,
Cum nu au conştiinţã, nici nu-i cuprind fiori.

Se predicã întruna din Sfintele Scripturi
Şi-o singurã ureche ascultã şapte guri...
Nu s-a vorbit vreodatã de El, atât de mult
Nici celui fãrã carte şi nici omului cult.

Cuvinte-alese, multe-s în gura tuturor,
Dar nu-i putere-n luptã. Pe Cale - nici un spor.
Atenţia-i atrasã spre "ce pot face eu"
Şi-arareori se-ndreaptã spre Bunul Dumnezeu.

Azi, grânele par coapte dar spicele-i sunt seci
Şi cele ce n-au roade, nici n-or sã aibã-n veci! ...
Flãmânzi sunt mulţi de harţã, de bârfã nesãtui,
Şi toate câte-cele, se pun pe seama Lui.

Sã fim cu luare-aminte pe ce cale pãşim!
Spre Ierihon ne ducem, sau spre Ierusalim?
Luaţi seama ce se cere! Luaţi seama ce postaţi:
Cã multora le place sã fie gâdilaţi!

E vremea lepãdãrii şi luptele sunt mari,
Când cad, loviţi de trãznet, cei mai faimoşi stejari;
Şi fac, puhoaie tulburi, prãpãd în urma lor
Şi una cu pãmântul, tot grâul pe ogor!

Sunt mulţi ce-şi vând credinţa! Sunt mulţi ce-s cãldicei!
De vine vreo prigoanã, e vai şi-amar de ei!
Lor nu le vine bine, când li se spune "fraţi",
Şi-n loc sã fie simpli, sunt tot mai complicaţi.

Sã cãutãm pe Domnul, cu toţi, cu mari şi mici,
Cãci nevegherea noastrã, ea ne-a adus aici!
De tot ce ni se-ntâmplã, noi suntem vinovaţi
Deci, vina-n altã parte, sã n-o mai cãutaţi!

Ah, Tatã, Te îndurã şi dã putere iar
Poporului, sã punã urgiei stãvilar!
Ne lumineazã mintea, în vremea de apoi,
Ne dã curaj în luptã şi ai milã de noi! ...